30 IULIE
“Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii înaintea celor ce- Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări.” Isaia 50:6
Aşa vorbeşte Mântuitorul prin Duhul Sfânt despre Sine prin proorocul Isaia.
Domnul Isus S-a dat în mâinile oamenilor păcătoşi. El nu S-a speriat de drumul Golgotei. Cea mai teribilă înjosire a suportat-o cu dragoste. Era înjosit continuu şi profund. Domnul, „S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce." Acolo l-a dus nedreptatea oamenilor. „Când a fost chinuit şi asuprit n-a deschis gura de loc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie." El era Mielul sfânt, trimis de Dumnezeu şi dat pentru nelegiuirile noastre.
Era un chin pe care-L îndura cu dragoste faţă de Dumnezeu Tatăl şi fată de noi, cei pierduţi. El putea să spună: „Tatăl Mă iubeşte, pentru că îmi dau viaţa ca iarăşi să o iau. Nimeni nu mi-o ia cu sila ... Am putere să o dau şi am putere să o iau iarăşi."
Ce dragoste ar fi putut face lucrul acesta? NUMAI dragostea dumnezeiască.
O dată va fi răsplătită această dragoste când toţi răscumpăraţii vor intona cântarea de slavă a Mielului. Noi cei credincioşi avem de pe acum putinţa să vestim moartea Lui şi astfel să-I aducem laudă şi adorare. Binecuvântat loc!
Cunoşti şi tu acest loc măreţ unde copiii lui Dumnezeu se strâng în afară de orice tabără religioasă, pe locul prezenţei lui Dumnezeu pentru ca să aducă adorarea şi lauda lor Marelui Mântuitor? Adunarea lui Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul lumii în ce priveşte rânduiala sau disciplina. Duhul Sfânt locuieşte în Adunare cu toată slăbiciunea omului. Dacă cineva voieşte să introducă în ea lucruri pământeşti sau omeneşti, nu va face decât Să-L întristeze pe Acela a cărui prezenţă este lumina credincioşilor, izvorul şi puterea slujirii şi a disciplinei. Dumnezeu şi Tatăl nostru conduce toate evenimentele pentru a-Şi împlini voia.
“Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii înaintea celor ce- Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări.” Isaia 50:6
Aşa vorbeşte Mântuitorul prin Duhul Sfânt despre Sine prin proorocul Isaia.
Domnul Isus S-a dat în mâinile oamenilor păcătoşi. El nu S-a speriat de drumul Golgotei. Cea mai teribilă înjosire a suportat-o cu dragoste. Era înjosit continuu şi profund. Domnul, „S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce." Acolo l-a dus nedreptatea oamenilor. „Când a fost chinuit şi asuprit n-a deschis gura de loc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie." El era Mielul sfânt, trimis de Dumnezeu şi dat pentru nelegiuirile noastre.
Era un chin pe care-L îndura cu dragoste faţă de Dumnezeu Tatăl şi fată de noi, cei pierduţi. El putea să spună: „Tatăl Mă iubeşte, pentru că îmi dau viaţa ca iarăşi să o iau. Nimeni nu mi-o ia cu sila ... Am putere să o dau şi am putere să o iau iarăşi."
Ce dragoste ar fi putut face lucrul acesta? NUMAI dragostea dumnezeiască.
O dată va fi răsplătită această dragoste când toţi răscumpăraţii vor intona cântarea de slavă a Mielului. Noi cei credincioşi avem de pe acum putinţa să vestim moartea Lui şi astfel să-I aducem laudă şi adorare. Binecuvântat loc!
Cunoşti şi tu acest loc măreţ unde copiii lui Dumnezeu se strâng în afară de orice tabără religioasă, pe locul prezenţei lui Dumnezeu pentru ca să aducă adorarea şi lauda lor Marelui Mântuitor? Adunarea lui Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul lumii în ce priveşte rânduiala sau disciplina. Duhul Sfânt locuieşte în Adunare cu toată slăbiciunea omului. Dacă cineva voieşte să introducă în ea lucruri pământeşti sau omeneşti, nu va face decât Să-L întristeze pe Acela a cărui prezenţă este lumina credincioşilor, izvorul şi puterea slujirii şi a disciplinei. Dumnezeu şi Tatăl nostru conduce toate evenimentele pentru a-Şi împlini voia.
Sursa AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Printre lucrurile mele cele mai de preţ pe care le posed sunt şi câteva cuvinte pe care nu le-am spus niciodată." (Card Orson Rega)