“Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului.” Numeri 12:3
Dacă apostolul Iacov ne avertizează în epistola sa: „Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii fraţilor" este neapărată nevoie să auzim. Cuvântul lui Dumnezeu este plin de exemple concrete care sunt urmările celor care nu ascultă de aceste avertizări. Astfel de istorisire găsim şi în Numeri 12 unde ne este descris că Aaron, marele preot şi Miriam, proorocită au vorbit împotriva lui Moise.
Dumnezeu a dat acestor trei israeliţi fiecăruia o deosebită solie, ca şi în zilele noastre când după învăţătura din Romani 12, Duhul Sfânt a dat fiecărui mădular al Trupului lui Cristos deosebite daruri cu avertizarea de a le folosi în adunare şi pentru adunare „potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu."
Moise era „foarte blând" şi L-a lăsat pe Dumnezeu să judece. Ceea ce a şi făcut Dumnezeu într-o formă evidentă. Numai în prezenţa lui Dumnezeu se putea clarifica această situaţie foarte urâtă. Dumnezeu arătând nevinovăţia lui Moise, a adus o judecată momentană şi grea peste Miriam încât s-a umplut de lepră. Ce semn dumnezeiesc că Aaron şi Miriam au păcătuit! Dar Moise – o pildă unică a Domnului nostru - a stăruit în rugăciune şi Dumnezeu l-a ascultat. Dar şi întregul popor era încărcat cu acest păcat, căci ei nu au putut merge mai departe până când Miriam nu s-a întors în tabără. Numai după primirea ei în tabără au putut să-şi continue drumul spre Canaan. Aici ne este dată de asemenea o mare lecţie. Păcatul săvârşit de un mădular îl întinează pe toţi care sunt în părtăşie cu el (Vezi cu atenţie 1 Cor. 5:6-13; 10:14-22). De aceea trebuie măturat aluatul cel vechi de către noi. Nu scrie să ne rugăm să-l dea afară Dumnezeu.
Să învăţăm şi noi ca şi Moise să: „Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc” (Rom. 12:14).
Sursa AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Printre lucrurile mele cele mai de preţ pe care le posed sunt şi câteva cuvinte pe care nu le-am spus niciodată." (Card Orson Rega)