Domnul este aproape!

 27 SEPTEMBRIE

“Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată.” 2 Petru 2:21

În acest Cuvânt găsim o judecată dreaptă şi aspră a lui Dumnezeu peste o anumită grupare de oameni. Sunt grupări de oameni care au simţit nevoia mântuirii şi adevărul lui Dumnezeu cu privire la starea dezastruoasă a omului, care au fost socotiţi printre copiii lui Dumnezeu, dar in realitate i-au înşelat pe cei din jur şi s-au înşelat şi pe ei însăşi. Ce situaţie tragică! Mai de vreme sau mai târziu se va arăta în viaţa lor această eroare şi după o aşa numită „mântuire" se vor întoarce în lume.
Cu privire la poporul pământesc din care cei mai mulţi umblau numai după forme şi nu după Dumnezeu, a trebuit să se spună: „Căci ei îmi întorc spatele şi nu se uită la Mine” (Ier. 2:27). De s-ar întreba fiecare mântuit: Unde-i ţinta privirii mele, la Dumnezeu sau în lume? O aşa numită cale de mijloc aurită nu există. Să ne gândim bine că Dumnezeu NU poate să-l suporte pe cei reci şi nici pe cei laşi. Numai trecerea cu totul de partea lui Dumnezeu şi renunţarea la ce suntem noi arată că s-a produs izbăvirea de păcat.
Majoritatea celor care cândva au fost puşi în lumina sfinţeniei lui Dumnezeu, care au cunoscut calea neprihănirii dar totuşi nu s-au întors la Dumnezeu cu adevărat ajung cu inima împietrită şi nu mai au posibilitatea de a recunoaşte adevărul şi mântuirea în Isus Cristos.
Dacă un cititor al acestor rânduri se recunoaşte în această categorie atunci să vină chiar acum cu toată povara lui la Isus, Domnul nostru. Azi mai este ziua harului. Îndeosebi copiii credincioşilor care au mărturisit că sunt pocăiţi să se analizeze foarte serios în faţa Domnului. Credinţa nu este ereditară, nu se transmite aşa cum se transmit anumite particularităţi ale părinţilor. Credinţa este o lucrare personală, „o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd."

Sursa AICI

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

"Printre lucrurile mele cele mai de preţ pe care le posed sunt şi câteva cuvinte pe care nu le-am spus niciodată." (Card Orson Rega)