“În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum.” Filipeni 1:4-5
Apostolul Pavel putea confirma că din prima zi a activităţii lui la Filipi până când a scris epistola către ei, filistenii au fost alături de el în răspândirea Evangheliei. Lucrarea a început-o apostolul Pavel (Vezi Fapt. 16:13-40).
Această lucrare a început în chip tainic afară din oraş unde câteva femei se adunau pentru rugăciune şi unde Domnul a deschis inima Lidiei în aşa fel ca să creadă cele spuse de Pavel şi Sila. Din cauza credinţei aceştia au ajuns în închisoare dar Dumnezeu a lucrat cu putere asupra temnicerului încât prin harul Său a venit şi el la credinţă. Aceasta a fost prima zi de mărturie în Filipi.
„Până acum" de care vorbeşte apostolul în epistola lui, era iarăşi un timp în care a stat în temniţă dar de data aceasta la Roma. Deşi se găsea în împrejurări foarte grele totuşi apostolul vorbeşte în epistola către Filipeni despre bucurie mai mult ca oricând. Îndeosebi se bucura că filipenii lucrau neobosit pentru propăşirea Evangheliei. După ce au auzit Evanghelia nu s-au mulţumit numai să savureze fericirea mântuirii ci au lucrat alături de Pavel pentru propăşirea Evangheliei, „în apărarea şi întărirea Evangheliei voi sunteţi toţi părtaşi aceluiaşi har" (1:7). Ei au suferit pentru propăşirea lucrării (1:29) se rugau pentru apostol şi au luat parte la nevoile lui (4:15). Ce exemplu minunat sunt pentru noi aceşti filipeni, noi care obosim aşa de uşor în lucrarea Domnului!
Orice slujbă neadevărată urmăreşte să lege sufletele de slujitor. În felul acesta este ridicat şi slăvit slujitorul iar Dumnezeu dat la o parte sufletul rămânând fără o temelie dumnezeiască pe care să se poată odihni.
Orice slujbă adevărată urmăreşte dimpotrivă să lege sufletele numai de Dumnezeu.
Sursa AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Printre lucrurile mele cele mai de preţ pe care le posed sunt şi câteva cuvinte pe care nu le-am spus niciodată." (Card Orson Rega)