“... Fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl!” Ioan 4:23
Este harul care caută; şi adorarea Tatălui se face în duh şi adevăr din partea copiilor lui Dumnezeu. Creaţia Îl laudă pe Dumnezeu, dar fără judecată. În Israel era o adorare exterioară cu mai multă sau mai puţină judecată, dar aceasta nu s-a făcut în duh şi adevăr.
Azi această adorare se face din partea credincioşilor în duh şi adevăr, dar şi aici trebuie să ne gândim că adorarea fiecăruia în parte este atât de binecuvântată şi de importantă, dar totuşi nu e ceea ce caută Dumnezeu.
Adorarea pe care o caută Tatăl poate fi găsită numai în familia lui Dumnezeu, în unitatea ei aici unde creştinii sunt uniţi de acelaşi Duh fiind adăugaţi la singurul Trup. Desigur trebuie ca fiecare mădular să aibă Duhul adorării; dacă acest duh nu este în fiecare este dezarmonie în adunare. Dar numai în unitatea credincioşilor şi în deplina lor mulţumire se poate găsi adorarea care o caută Tatăl. Aici se găseşte binecuvântarea deplină căci însuşi Domnul este prezent, aşa cum stă scris: „Te voi lăuda în mijlocul Adunării."
Locul adorării aici pe pământ se poate găsi numai în afara oricărei tabere religioase şi noi trebuie să ieşim afară din ele pentru a ne putea bucura de prezenţa Domnului în mijlocul nostru şi de a-i aduce adorarea care i se cuvine Lui însuşi. Domnul Isus este în afara oricărei tabere; acolo a suferit El ocara.
Este un loc de ocară, şi pe cei care se adună în acest loc, Duhul Sfânt îi îmbărbătează cu cuvintele: „Să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui." Adorarea nu va lua sfârşit niciodată şi aceasta e măreţia ei. Ea începe aici pe pământ şi se continuă în veşnicie. Cea mai înaltă ocazie de-a adora pe Tatăl este la Masa Domnului în prima zi a săptămânii în comuniune cu toţi copiii lui Dumnezeu.
Sursa AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Printre lucrurile mele cele mai de preţ pe care le posed sunt şi câteva cuvinte pe care nu le-am spus niciodată." (Card Orson Rega)