“Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă.” Proverbele lui Solomon 1:5
Solomon, regele propovăduitor strigă adesea în cartea sa, Eclesiastul:
„Deşertăciunea, deşertăciunilor. Totul este deşertăciune." El ne arată cum inima caută în zadar sub soare după pace şi fericire trainică. Dar ne spune la sfârşitul cărţii lui: „Pe lângă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adâncit şi a întocmit un mare număr de zicători.
Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute ... cuvintele adevărului. Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte bolduri; şi strânse la un loc sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpân" (Ecl. 12:8-11)
Deoarece aceste expresii sunt date de Duhul lui Dumnezeu, ca să fie pentru noi ca nişte „bolduri" pe calea îngustă prin această lume primejdioasă şi ca nişte „cuie bătute" pentru a ne fixa înţelepciunea dumnezeiască, de aceea s-o preţuim şi Cuvântul lui Dumnezeu să fie o candelă pentru picioare şi o lumină pe cărarea noastră. La începutul cărţii „Psalmilor" se află cea mai mare contradicţie între un credincios care are frică de Dumnezeu şi unul care zice în inima lui că: „Nu există Dumnezeu" (Ps. 14:1).
Cărarea nebunului duce la întunecare pământească şi veşnică, dar cei credincioşi merg pe calea îngustă şi fericirea este alături de ei şi se înalţă spre veşnica lumină. De-ar alege toţi tinerii această cale din urmă! Lor le este scrisă îndeosebi cartea Proverbelor.
Apostolul Pavel îl avertizează pe tânărul Timotei să se „ferească de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei pe nedrept numite astfel, pe care au mărturisit-o unii şi au rătăcit" (1 Tim. 6:20-21).
Ferice de cei care ascultă de înţelepciunea lui Dumnezeu şi o transpun în practică. Această cale duce din biruinţă în biruinţă.
Sursa AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Printre lucrurile mele cele mai de preţ pe care le posed sunt şi câteva cuvinte pe care nu le-am spus niciodată." (Card Orson Rega)