“DOMNUL a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte daţi: Samuel, Samuel! Şi Samuel a răspuns: Vorbeşte, căci robul Tău ascultă.” 1 Samuel 3:10
Un mare predicator al Cuvântului lui Dumnezeu a povestit odată o întâmplare din viaţa lui: „M-a vizitat odată un credincios şi ne îmbărbătam din lucrarea Domnului şi la alte probleme. Pe când povesteam eu despre câte adunări vizitez, cu câţi fraţi discut, m-a întrebat mirat: Deci tu vorbeşti tot timpul?
Atunci când taci şi tu o dată ca să-ţi vorbească Dumnezeu? Această întrebare m-a zguduit şi a trebuit să recunosc că am neglijat părtăşia cu Domnul din cauza activităţii mele. În viitorul apropiat am căutat să citesc Cuvântul lui Dumnezeu şi să găsesc timp pentru rugăciune, şi inima a început să salte de bucuria dată de Domnul Isus." Fără îndoială că este bine şi necesar să vorbim DESPRE Dumnezeu, dar tot aşa de necesar este să vorbim din inimă CU Dumnezeu. Trebuie însă să existe şi la noi timp necesar în care să tăcem în totul ca să putem asculta ceea ce vrea Dumnezeu însuşi să ne spună.
Cunoaştem şi noi aceste ore de linişte şi singurătate unde să stăm în prezenţa Domnului Isus şi în comuniune cu El să ascultăm poruncile Lui?
Îndeosebi slujitorul Cuvântului lui Dumnezeu are nevoie zilnic de linişte... ca să-şi deschidă urechea şi să asculte ceea ce îi spune Domnul pentru a da mai departe ceea ce a primit. O lucrare care neglijează această lucrare rămâne fără roade, fără binecuvântare şi fără folos. Oare să nu fie şi iniţiativa noastră, dorinţa noastră să ne preocupe personal Cuvântul lui Dumnezeu ca să primim binecuvântările, îmbărbătările şi să fim întăriţi prin El?
Condiţia de bază a slujirii lui Dumnezeu este să ne apropiem de El şi să stăm în faţa Lui, pentru ca El să ne spună ce trebuie să facem.
Sursa AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Printre lucrurile mele cele mai de preţ pe care le posed sunt şi câteva cuvinte pe care nu le-am spus niciodată." (Card Orson Rega)