Domnul este aproape!

18 OCTOMBRIE

“Pe DUMNEZEU se întemeiază ajutorul şi slava mea.” Psalmul 62:7

Dumnezeu doreşte să ducă inima creştină până acolo încât să nu găsească bucurie numai în lucrarea Sa, ci şi în El ÎNSUŞI, în Numele şi Persoana Sa.
În această lucrare există o desăvârşire veşnică şi o fericire fără margini pentru sufletul născut din nou. Dacă inima găseşte în Dumnezeu adăpostul dacă se ascunde în „Turnul puternic" care reprezintă Numele Său, dacă găseşte în El pacea deplină atunci se găseşte în afara oricărei împrejmuiri create de mâna omului. Dacă inima se poate depărta de tot ce-i pământesc şi de tot ce poate da lumea mai frumos, dacă se poate depărta de tot ce-i omenesc atunci Domnul Isus este valoarea şi comoara sa. O inimă care îl cunoaşte pe Dumnezeu din experienţă nu numai că spune în legătură cu lumea aceasta: „Totul este deşertăciune" ci poate să-şi ridice ochii spre Dumnezeu şi să strige: „Toate izvoarele mele sunt în Tine" (Ps. 87:7). Cât de mult este slăvit Dumnezeu printr-o asemenea stare!

Oare nu ne-a dat El cele mai măreţe proorocii atât pentru calea noastră, cât şi pentru necesităţile noastre aici şi pentru veşnicie? Dragostea Lui, milostenia Lui, împărtăşirea durerilor Lui, nu ne lasă niciodată. Noi totdeauna putem fi siguri de El. Este de mare preţ dacă promisiunile lui Dumnezeu şi milostenia Lui umple sufletul nostru de fericire, dar oare nu este mai de preţ că El însuşi este salvarea, cetatea, stânca şi mântuirea noastră? Noi nu putem spune numai: „Dumnezeu este adăpostul meu, ci Dumnezeu este adăpostul nostru."
Toate binecuvântările sunt strâns legate de Persoana Sa. „Dumnezeu este partea mea de moştenire şi paharul meu... Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei, când este El la dreapta mea nu mă clatin (Ps. 16:5,8).
Dumnezeu numără perii capului nostru şi se îngrijeşte cu o bunăvoinţă nemărginită de TOT ce ne priveşte. El ia asupra Sa toate nevoile şi toate grijile noastre. Vrem să i le încredinţăm Lui?

Sursa AICI