“El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El DUMNEZEU, care locuieşte în locaşul Lui cel sfânt.” Psalmul 68:5
Cum ocroteşte Dumnezeu văduvele şi situaţia lor arată şi scurta istorioară de mai jos:
O văduvă a cumpărat dintr-un orăşel apropiat o vacă, plata făcând-o în rate.
La ultima rată s-a făcut şi o chitanţă, dar cu toată grija chitanţa s-a pierdut.
Vânzătorul, un om rău şi lipsit de orice bun simţ a cerut banii a doua oară. Ce să facă văduva? Chitanţa nu mai putea să o arate spre justificare. Ea promise că va face tot ce-i va sta în putinţă. Omul a plecat. Văduva a început să se roage şi rugăciunea ei a devenit un strigăt. Din cauză că a strigat către Dumnezeu, singurul ei Apărător, El a ajutat-o în necazul ei. Într-o zi a venit iarăşi vânzătorul, dar nu ca să ceară bani ci să o roage pe văduvă: „Lasă-mă să dorm liniştit, eu nu mai vreau nici un ban de la tine. De la un timp nu mai găsesc nici o linişte în timpul nopţii. Lasă-mă în pace."
Văduva a avut prin aceasta răspunsul Domnului în situaţia ei.
Adesea se repetă în Cuvântul lui Dumnezeu că El se îngrijeşte de văduve şi orfani. Ei nu au nici un sprijin omenesc şi adesea sunt subjugaţi şi li se ia drepturile cuvenite. Ce mângâiere pentru o văduvă creştină de a şti că Dumnezeul ei lucrează în aşa fel că situaţia ei devine situaţia Lui. Această lucrare nu vorbeşte oare inimilor noastre? Dacă Dumnezeu este preocupată de văduve şi orfani, atunci şi ceilalţi credincioşi pot să vină cu rugăciuni la El care e milostiv şi bogat. O asemenea situaţie îi este plăcută lui Dumnezeu şi de aceea cine vine cu credinţă va fi răsplătit de El însuşi.
C. H. Mackintosh spunea: „A face cunoscut vreunui om nevoile noastre, direct sau indirect, înseamnă a ne depărta de viaţa care umblă prin credinţă; înseamnă în mod precis a-L dezonora pe Dumnezeu. Mai mult, este de fapt a-L trăda!"
Sursa AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Printre lucrurile mele cele mai de preţ pe care le posed sunt şi câteva cuvinte pe care nu le-am spus niciodată." (Card Orson Rega)