Domnul este aproape!

2 OCTOMBRIE

Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.
”Psalmul 84:5

Marea taină a puterii în Dumnezeu este deplina încredere în dragostea Lui.
Dacă am priceput dragostea lui Dumnezeu care L-a dat pe Isus la moarte pentru noi şi după proslăvirea Lui, a trimis pe Duhul Sfânt pentru ca să ne introducă în tot adevărul; dacă am priceput toate acestea, atunci în deplină încredere îi vom atribui cârma şi conducerea pe calea noastră cerească.
Aceasta este dacă se poate spune aşa, puterea lui Dumnezeu în suflet şi aceasta dă puterea şi bucuria inimii pe calea credinţei, pe care Dumnezeu ne călăuzeşte chiar dacă este uşoară sau grea. Ce altceva îi poate da călătorului puterea de a cânta cântări de laudă sau ce altceva poate să-i dea martirului puterea de a-L proslăvi pe Dumnezeu chiar în chinul focului? Chiar dacă cărarea duce prin ape adânci este totuşi calea lui Dumnezeu, calea spre veşnica moştenire. Cerinţele inimii înnoite nu se astâmpără pe deplin decât atunci când suntem în Casa Tatălui.

Să cugetăm asupra cuvintelor: „Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta!" ...
„Ferice de acei oameni care îşi pun tăria în Tine!" De ar găsi toţi cei ce călătoresc prin valea plângerii, îmbărbătare şi putere în comuniunea cu Dumnezeu şi Tatăl lor! Cine oare ar putea să găsească mărimea cuvântului „ferice" dacă nu le ia în legătură cu Dumnezeu? Dumnezeu şi dragostea Lui, Cristos şi ataşamentul Lui, Duhul Sfânt şi lucrarea Sa, Casa Tatălui şi calea într-acolo; toate acestea sunt subiecte ale inimii noastre.
Moartea Domnului Isus ne-a dat o cetate în cer. Acum nu mai este un loc sfânt pe pământ. Cristos a fost adus jertfă dincolo de marginile religiei acestei lumi. Dacă oamenii înalţă o „cetate sfântă" trebuie să căutaţi pe Cristos cel lepădat, „dincolo de poartă." Dacă oamenii fac o tabără religioasă, oricare ar fi numele ei trebuie să ieşiţi afară din ea, ca să găsiţi pe Cristos cel lepădat.

Sursa AICI