Se afișează postările cu eticheta poezii crestine vechi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezii crestine vechi. Afișați toate postările

Rugă pentru naţiune

Există oare în Galaad 
Vreun leac de vindecare?
Căci neamul meu este bolnav, 
Şi rana lui e mare. 

 Se cere leac vindecător, 
Se cere o minune 
Să vindece al meu popor, 
Româna naţiune. 

 Există-un doctor priceput 
Să-i oblojească rana?
Că-l doare-aşa cum n-a durut, 
Şi-l chinuie Satana. 

 Prin ciuma roşie trecuţi 
În noua libertate, 
Ucidem pruncii nenăscuţi,
Mânaţi de voluptate. 

 Incesturi, crime, sodomiţi, 
Abundă prin ziare. 
Suntem o casă de smintiţi,
În plină destrămare. 

 În ţara cu guvern corupt, 
Parlamentari, miniştri, 
Ca din pământ au apărut 
Miliardari siniştri. 

 Ne vrem o ţară de creştini 
Şi-o afirmăm din gură, 
Dar de Hristos suntem străini, 
La fel şi de Scriptură.

 În blocuri triste, cenuşii, 
Bătrânii mor de foame,
 Uitaţi de stat şi de copii. 
O, fie-Ţi milă, Doamne! 

 Te rog pentru poporul meu, 
Pentru al Tău sfânt Nume, 
Căci rana lui miroase greu 
În ţară şi în lume.

 Ascultă-ne din cerul Tău, 
Tămăduieşte ţara! 
Ne mântuieşte de cel rău, 
La fel ca la Gadara!

 Ridică, Doamne,-acest blestem!
 Redă-ne bucuria!
 Ne-ascultă ruga, fă un semn, 
TREZEŞTE ROMÂNIA! 

Petru Dugulescu

MI-E VEȘNICĂ VIAȚA


Mi-e veșnică viața, doar drumul ei mereu
E-n umbră și-n lumină urcând spre Dumnezeu;
Mi-e veșnică viața, doar forma ei trecând
E alta, pururi alta, mereu alt chip având.

Din Dumnezeu Eternul Izvor al Vieții ies
Alcătuit în chip crezut dar ne-nțeles,
Trimis pentru-o lucrare și-un țel nepieritor
cuprind eterna taină și ard eternul dor.

Vegheat de Ochiul Veșnic de-a pururi neascuns
Cu limpedea lumină e-adâncul meu pătruns
Știut cu ușurință ce sunt și ce-am să fiu
Nicicând în „prea devreme”, niciunde-n „prea târziu”.

Rotația vieții urmează-un veșnic drum,
De-a pururi alta-i starea cu fiecare-„acum”,
De-a pururi mai spre-nalte și fericite stări
Port steagu-acestei sfinte și unice chemări.

Mai luminos mi-e totul și tot mai înțeles,
Cu orice pas din neguri mereu mai sigur ies
Și-mi crește fericirea cu cât sunt mai cuprins,
Mai treaz în strălucirea din care sunt desprins.


… O, Viu Izvor al vieții, spre forme-n veci mai noi
Și stări în veci mai nalte suim spre Tine roi,
Fă tot ce-n noi e moarte topindu-se pe drum
S-ajungem numai viață în Veșnicul Acum.
-Costache Ioanid